Episodul IV

Formarea şi dezvoltarea târgului, secolul al XV lea

Aşezarea rurală de la Galaţi formată în jurul vadului de la Dunăre s-a transformat în târg datorită creării unui "portus" sau "emporium comercial". Aşezarea de la Galaţi face parte din acele rare aglomerări urbane apărute în jurul unui "emporium" deschis, pe direcţia marelui drum internaţional Nord-Sud. În condiţii asemănătoare s-a format şi Brăila, dar nu şi Cetatea Albă, Chilia, unde au fost descoperite componentele principale ale târgului: "castrum" şi "suburbium".

Cercetările arheologice efectuate pe faleza Dunării, în zona Bisericii Precista, probează existenţa meşteşugarilor şi negustorilor. Construcţia descoperită în această zonă, şi a cărei utilitate încă nu se cunoaşte, atestă, pentru secolele XV-XVI, prezenţa unor meşteşugari, zidari, lemnari, fierari etc. Cu ajutorul lor a fost înălţată biserica în jurul căreia s-a format, încă din secolul al XV-lea , un cimitir folosit şi în secolul următor. Printre obiectele găsite în preajma construcţiei se numără şi un inel masiv din bronz cu montură dreptunghiulară şi cu două protuberanţe datat, după exemplare din cetatea de la Cetăţeni, Argeş, în secolele XV-XVI. Cerceii de tâmplă, din bronz, aflaţi în unele morminte, au fost executaţi pe la sfârşitul secolului XV. Nu este exclus ca aceste podoabe să fi fost lucrate de meşteri gălăţeni.

Fragmentele de ceramică smălţuită şi ornamentată sunt din secolul al XIV-lea. Analogiile cu ceramica de acest gen găsită în cetăţile dobrogene, Enisala şi Păcuiul lui Soare, permit această datare, care ne lasă să întrevedem posibilitatea plasării acestei aşezări din vadul Dunării printre cele de "sorginte bizantină". Certe sunt legăturile cu Braşov şi Sibiu dovedite de monedele , emisiuni din perioada 1532-1552, găsite în mormintele cimitirului din yona Bisericii Precista, cercetat doar parţial, pentru că cea mai mare parte a lui a fost distrus de lucrările de construcţie din perioada comunistă. Monedele atestă, fără îndoială, o acţiune de tezaurizare, care a putut începe chiar din secolul anterior.

Numele orasului este atestat prima dată la 12 mai 1546, în Cronica Romanului si a Episcopiei de Roman, de catre episcopul Melchisedec, care precizează existenţa la "Vadul lui Rascu" (locul de trecere peste Dunare, unde se afla acum biserica Precista), a acelui "drum al Galaţilor". Aşadar, locul pe care s-a întemeiat târgul a fost la malul Dunării, în jurul vadului pe unde se trecea în Dobrogea, ca multe oraşe ale Moldovei, apărute la întretăierea drumurilor cu vadurile apelor.

În Moldova, toate târgurile au fost înfiinţate pe " pământ domnesc" şi Galaţii nu au făcut, desigur, excepţie de la această regulă. Dovada o avem în unele documente ulterioare secolului al XV-lea. La 4 martie 1644, Paraschiv feciorul lui popa Iane din Galaţi, dăruieşte bisericii domneşti din acest oraş, Sf. Dumitru, ctitoria lui Vasile Lupu, o vie, la Vadul Ungurului, între "viile domneşti". Într-o poruncă domnească din 15 octombrie 1742, Galaţi este socotit "târg domnesc". Constantin Mihai Racoviţă dăruieşte mânăstirii Sf. Spiridon din Iaşi, la 1 ianuarie 1757, "tot locul domnesc ce iaste în târgul Galaţi", adică "den sus la malul Dunării în giosu păr în gârla Reapidii spre miazănoapte în lungul locului păn unde înceape Riapidea, adică până în Brateş de acolo tot alăture cu Brateşul spre apus pănă suptu mal asupra Galaţilor în lungul locului pănă la gura scursurii la Dunăre, unde iaste magaziia Docuzluiului".

Ca toate celelalte târguri ale Moldovei, Galaţii şi-au avut "ocolul" lui. La 3 aprilie 1588, Petru Şchiopul vindea satul Şiviţa, din apropiere Galaţilor, "ce au fost domnesc" şi care, ca orice sat domnesc, făcea parte dintr-un ocol. Într-o relaţie din secolul al XVII-lea despre Giambattista Montalbani, inspirată din lucrările acestuia, se arată că domnitorul Gaspar Graţiani, (cca. 1575-1620) a fost domnitor al Moldovei între 4 februarie 1619 și 20 septembrie 1620 l-a recompensat pentru serviciile sale aduse, cu il castello di Galatz col sou teritorio".

Montalbani a fost pârcălab de Galaţi, deci expresia "col suo teritorio" se referă la "ocolul târgului" şi nu la întregul judeţ de care, la această dată, se îngrijea starostele de Covurlui.

Miron Costin povesteşte că în prima domnie a lui Alexandru Iliaş, 1620-1621, turcii au luat " şi Renii cu câteva sate.. pre Dunăre, ascultătoriu cătră ocolul Galaţilor" şi le-au alipit cetăţii de la Ismail.

Spre est ocolul se întindea până la Reni (azi Ucraina), iar după luarea Renilor de către turci, hotarul a rămas pe Prut. "Stâlapii galatenilor" amintiţi în documentul din 15 decembrie 1598 se referă la mânăstirea Galata care stăpânea partea de sus a iezerului Cahul. La vest hotarul se întindea până la Siret, ân apropierea căruia era şi braniştea domnească de la Lozova. Se poate conchide că pentru trebuinţele viilor şi morilor domneşti de la Prut şi a braniştei de la Lozova, dăruită Episcopiei de Roman, la 12 mai 1546, s-a organizat ocolul Galaţilor.

Acceptând ideea că ocoalele au fot, la început, "domenii feudale aparţinând voievozilor şi cnezilor locali, preluate , ulteriori de domnie, şi ocolul de la Galaţi datează din acestă perioadă.

 

 

Bibliografie : Paul Păltănea, Istoria Oraşului Galaţi, Editura Porto-Franco, Galaţi, 1994.