Episodul 1

Din vremuri străvechi până în secolul al XIV-lea

Mărturii străvechi

Înaintarea apelor Mării Negre spre uscat, pe o suprafaţă mare, ca efect al mişcării de coborâre a scoarţei terestre, în zona Siretului inferior, explică lipsa unei aşezări umane , pe terotoriul oraşului Galaţi, în paleoliticul inferior. Alte cauze naturale au fost raritatea izvoarelor cu apă potabilă şi existenţa pânzei de apă freatică la mare, şi foarte mare adâncime, fapt ce a împiedicat, în paleoliticul superior, coborârea cetelor de vânători spre Dunăre. Aşezarea gravetiană de la Băneasa (65 km faţă de Galaţi), judeţul Galaţi, este cel mai sudic punct paleolitic din Câmpia Covurluiului.
În neolitic, se întâlneşte aceeaşi situaţie, terasa largă şi deschisă a Dunării, lipsită de cetăţi naturale, nu oferea condiţii favorabile pentru dezvoltarea unei aşezări omeneşti în această zonă. După cercetările efectuate până acum, cea mai apropiată aşezare neolitică din acest areal, este pe malul estic al bălţii Mălina, unde au fost descoperite fragmente ceramice de tinp Stoicani-Aldeni, unelte de silex şi os. Tot în această zonă, dar pe malul sudic al bălţii Cătuşa, s-a descoperit un "sceptru" de piatră aparţinând culturii Coşlogeni din perioada de sfârşit a epocii bronzului. În cartierul "Dunărea" a fost, de asemenea cercetată o necropolă tumulară din bronzul mijlociu şi târziu, aparţinând culturilor Monteoru şi Coşlogeni. Lângă Biserica Precista, cu ocazia unor săpături, au fost găsite dovezi ale unei aşezări hallstattiene timpurii, de tip Babadag, şi care este strâns legată de aşezarea Hallsttat din comuna Vânători, jud. Galaţi.
În afară de aşezarea menţionată mai sus, pe vechiul teritoriu al oraşului, au mai fost găsite, în zona de nord (strada Traian, nr. 309), 15 săgeţi "scitice", provenind, probabil, dintr-un mormânt tumular, dispărut prin nivelarea terenului. Săgeţile au cartuşul gol, deci au fost folosite ca arme şi nu ca semne premonetare. O săgeată din bronz triunghiulară , a mai fost găsită întâmplător pe strada Nicolae Bălcescu la nr. 63. Aceste săgeţi au aparţinut popolaţiei geto-dacice din sec IV-III î.Hr. de pe teritoriul oraşului, ele fiind contemporane cu amforele elenistice găsite la Galaţi şi pe terasa Brateşului. Amforele au fost descoperite în zona Grădinii Publice, una la sfârşitul sec al XIX-lea şi alta în 1973, de proveninenţă thasiană, datând din sec IV-III î.Hr. Prezenţa lor la Galaţi demonstrează existenţa localnicilor, care folosesc şi ceramică grecească, constatare dovedită şi de descoperirea de la Frumuşiţa, jud Galaţi. Amfora găsită în 1973 avea oase calcinate, deci a fost întrebuinţată ca urnă de incineraţie.
În jurul anului 1870, s-au descoperit în împrejurumile Galaţiului o monedă histriană, donată Academiei Române de Al. Papadopol Calimah, de tipul vulturului de mare (sec.IV, î. Hr) şi un stater de aur de la Alexandru cel Mare. În 1872 au mai fost descoperiţi alţi doi stateri. Unul a fost donat Academiei Române, în 1879 de acelaşi Al. Papadopol Calimah, iar celălalt se afla la acea dată în posesia familiei Catargiu şi a fost descris de Al. Papadopol Calimah în "Journal de Galatz", din 13 august1872. Împreună cu aceştia a mai fost găsit şi un stater datând din perioada lui Filip al III-lea (323-316). Monedele de la Galaţi nu sunt apariţii izolate, ele trebuie puse în strânsă legătură cu răspândirea monedelor histriene şi macedonene din zona Siretului Inferior.
Descoperirile amintite mai sus, constituie, fară îndoială, argumente pentru existenţa unei aşezări geto-dacice de tradiţie hallstattiană, la Galaţi ale cărei începuturi sunt, cu siguranţă, anterioarea secolelor IV-III î.Hr. Prin această aşezare, pe unde trecea străvechiul drum al Prutului, s-a menţinut permanenţa schimburilor economice cu populaţiile de la sudul Dunării.

Bibliografie : Paul Păltănea, Istoria Oraşului Galaţi, Editura Porto-Franco, Galaţi, 1994.