Episodul II

Dovezi de continuitate daco-romană

Statornicia unei aşezări, la Galaţi, în vadul Dunării, este dovedită şi de o descoperire din vecinătatea Bisericii Precista, o groapă dacică, cu ceramică romană din secolul III. Săpăturile arheologice au surprins doar limita de nord a aşezării înghiţită de apele Dunării. Cu toată lipsa de dovezi , se poate presupune că lumea dacică a fost prezentă aici, în vadul Dunării, înainte de stabilirea romanilor în fortificaţia de pământ din cartierul Dunăream construită în anii 102-105, şi apoi în cea de la Tirighina.
În mod cert "lumea" romană din Dobrogea (Moesia Inferior) a fost prezentă în aşezarea dacică de la Galaţi, ca şi în cea de la Bărboşi, înainte de începerea primului război daco-roman. Integrarea acestei zone, după cel de al doilea război, în provincia Moesia Inferior a determinat, în teritoriul limitate de valul de pământ Tuluceşti-Şerbeşti, dezvoltarea unei înfloritoare vieţi civile. Vestigiile ei se găsesc pe teritoriul oraşului. Un exemplu ar fi sarcofagul de piatră descoperit la 30 iunie 1867, în curtea locuitorului Dobre Radu. Locul descoperirii, str. Lozoveni nr. 70, , nu a mai putut fi identificat.După indicaţiile descoperitorilor, sarcofagul de piatră a fost găsit "de la movilă opt paşi", aşadar în apropierea sarcofagului a fost un tumul. Zona aceasta, de la periferia de nord a oraşului a fost foarte bogată în tumuli. O parte din ei mai putea fi văzuţi în urmă cu câţiva ani  pe şoseaua Galaţi-Tuluceşti, dar construcţiile din zonă i-au distrus.( Într-o hotarnică a "moşiei gospod", din 26 noiembrie 1786 se arată că hotarul trece "alăture cu movila jodovilor pi dispre apus şi tot culme dealului... pe lângă alte movile... ce-i zic movila ciumaţilor şi tot culmea dealului în sus dispre apus di alte movile". Călătorul britanic Adam Neale remarca, în cartea sa Travels Through Some Parts of Germany, Poland, Moldavia, and Turkey, publicată în 1818, numărul mare al movilelor de la Galaţi.)
Mormântul ce adăpostea sarcofagul a fost jefuit, poate, încă din anitichitate. Pe unul din frontoanele capacului este reprezentat un cavaler călare, cu o lance în mâna dreaptă, iar pe celălalt un taur, cu o rozetă deasupra. Pe aripile acroteriilor este sculptată o faţadă de templu. După relatările unui raport oficial, din acea vreme, "sarcofagul înlăuntrul groapei era acoperit în toate împrejurimile cu zid de piatră vânătă tare, aşezat în mortieră de var şi nisip, care mortier s-a transformat într-o migmă aşa de tare ca piatra". Mormântul a fost orientat pe direcţia nord sud, frontonul cu reprezentarea călăreţului fiind înspre nord. Reprezentările sincretiste de pe sarcofag, cuprind elemente din cultul Cavalerilor Danubieni, sau a Cavalerului trac, figurate, probabil, pentru a câştiga bunăvoinţa zeilor locali, în care credea cel îngropat.
În interiorul sarcofagului au fost găsite " 22 bucăţi os găurite, ca un fel de nasturi, albi-galbeni, lungăreţi şi ascuţiţi la un capăt" şi " două bucăţi mici foi de aur, una ca de un deget şi alta mai mică". Presa gălăţeană de la 1867 relata ca sarcofagul "ar fi fost plin cu monede antice alre romanilor şi dacilor", pe care" posesorul locului şi cu alţi tovarăţi" le-ar fi împărţit cu "cofa". Deci este posibil ca mormântul să fi aparţinut unui personaj bogat, poate un comandant al unităţilor militare romane staţionate la Bărboşi sau un negustor.
Timp de aproape un secol sarcofagul a fost expus în Grădina Publică, abia în anul 1956 intrând în patrimoniul Muzeului de Istorie Galaţi, unde se află şi astăzi.
În alte zone ale oraşului s-au mai găsit noi dovezi ale unei locuiri romane la Galaţi. În afară de o piua de marmură albă, descoperită pe str. Domnească, în parcul de lângă Biserica Catolică, au mai apărut şi fragmente ceramice în alte zone ale oraşului ( str. Nicolae Bălcescu nr. 32, str Domnească-Hotel Dunărea, str Ştiinţei nr 31. Pe malul Dunării une a fost Vadul Boilor, a fost găsită o mască de actor în miniatură ce se află în posesia Muzeului Judeţean de Istorie Galaţi.) . În 1948 a fost scos, întâmplător, din Dunăre, în zona restaurantului Pescarul, un denar roman republican din timpul consulului M. Porcius Lecca, este greu de precizat însă dacă acest denar provine din tezaurul de la Bărboşi.
Marea necropolă tumulară formată în jurul acelui castellum de pământ din cartierul Dunărea, amintit mai sus, este legată mai mult de castrul roman de la Bărboşi, decât de aşezarea din vadul Dunării. În necropolă, constituită în secolele II-IV, a fost descoperit şi un cavou roman cu vestibule şi cameră pictată, dovada unei prosperităţi economice ce nu lipsea, nici din aşezarea de la vadul Dunării, care a dăinuit şi după părăsirea castrului de la Bărboşi, datată în secolul al IV-lea. Traficul commercial continuu pe drumurile spre Poiana şi de-a lungul Prutului, contactele cu bogata piaţă a Dinogetiei au contribuit la persistenţa şi dezvoltarea acestei aşezări.


Tumul= Movilă artificială, conică sau piramidală, din pământ sau din piatră, pe care unele popoare din antichitate o înălțau deasupra mormintelor.

Fronton= Element de formă triunghiulară, mărginit de o cornișă, care încoronează fațada unui edificiu . Element de arhitectură, alcătuit dintr-o cornișă curbă sau frântă, care se găsește deasupra intrării unui edificiu, deasupra unei uși etc.

Acroter= Soclu așezat pe un fronton pentru a susține statui, vase sau alte ornamente; (p. ext.) statuie sau elemente ornamentale așezate pe acest soclu.

Necropola=Complex de morminte sub formă de bolți subterane sau construcții la suprafața solului. 2) Ansamblu de monumente funerare

Bibliografie : Paul Păltănea, Istoria Oraşului Galaţi, Editura Porto-Franco, Galaţi, 1994.
.