Istoria Galaţiului

Episodul III

Spre Evul Mediu, sec IV-XIV

După sec al IV lea nu a putut fi surprinsă, documentar, continuitatea acestei aşezări, dar trebuie admis ca o necesitate logică, născută din relaţiile economice ce au existat, în tot timpul între cele două maluri ale Dunării. Descoperirea unui mic tezaur de monede bizantine, din secolul al VII-lea, la Galaţi, marchează doar un moment din continua pătrundere a monedei bizantine în Moldova. Tezaurul de la Galaţi, descoperit în 1946, la punctul Vadul lui Raşcu (numele vadului, este , probabil, în legătură cu ,,chir Raşcu" donator de icoane în 1833, la biserica Sf. Gheorghe), era format din 12 monede de argint emise între anii 613-685. Locul descoperirii, un vad de trecere, indică poarta de pătrundere a monedei bizantine în Moldova, dar şi punctul principal al ariei de circulaţie a acestei monede în nordul Dunării. Tot prin această zonă trecea şi restul importului bizantin , ceramică, obiecte de podoabă, care de la Galaţi sau Şendreni se răspândeşte în interiorul Moldovei, pe văile Prutului şi Siretului.

Descoperirile arheologice de pe vechiul teritoriu al oraşului Galaţi, dovedesc existenţa unei aşezări de tradiţie geto-dacică, temelia viitorului târg. Situată pe malul Dunării, nu departe de Siret, Prut şi lacul Brateş, aşezarea rurală se va onsolida şi extinde , de prin secolul X, datorită pescuitului, care a fost, fără îndoială, ocupaţia de bază a locuitorilor. Celelalte îndeletniciri specifice începutului de Ev Mediu, agricultura, păstoritul şi diversele meşteşuguri, au existat şi ele, fără să fi ajuns însă la stadiul de dezvoltare al pescuitului.

Aşezarea de la Galaţi făcea parte ,în secolele VIII-X, dintr-un complex teritorial, nu de intensitatea celui din podişul moldovenesc, care tindea , impulsionat şi de influenţe bizantine, spre o anume organizare politică. Noi descoperiri arheologice dovedesc continuitatea aşezării din vadul Dunării în secolul XI. La vest de Biserica Precista a fost găsit un mormânt cuman, care poate fi pus în legătura cu cele din nordul judeţului de la ( Moscu, Băneasa, Bereşti, Umbrăreşti, Brăhăşeşti), dar şi o monedă bizantină din vremea împăratului Mihail IV Paflagonianul (1034-1041) aflată în împrejurimile oraşului. Acestea sunt dovezi clare ale unui negoţ ce lega sudul Moldovei de lumea nord dobrogeană şi de cea a Bizanţului.

Prezenţa la Dinogetia a unor mărfuri provenite din ,,lumea rusească", ca şi din ,,lumea vikingilor", indică folosirea drumului ,,comercial ce unea ţătile scandinave cu Constantinopolul". Nu este exclus ca din marele drum să se fi desprins o ramură care trecea spre Dinogetia pe la Chilia sau prin dreptul Galaţilor.

Toponime cumane Covurlui şi Suhurlui formate unul dintr-o rădăcina turanică şi celălalt dintr-un radical slav, atestă convieţuirea populaţiei româneşti cu cumanii în regiunea de sud a Moldovei, deci într-o zonă în care s-a format şi târgul Galaţi, dintr-o aşezare rurală, legată de ,,schela naturală" existentă aici şi în nici un caz dintr-o cetate cumană cum se credea.

Toate cele expuse mai sus ne îndreptăţesc să admitem că Galaţii datează din perioada anterioară întemeierii statului moldovean, chiar dacă nu este amintit în lista rusă de oraşe, alcătuită între anii 1387-1392, din care mai lipsesc şi alte oraşe a căror atestare este sigură din secolul al XIV lea.

Bibliografie : Paul Păltănea, Istoria Oraşului Galaţi, Editura Porto-Franco, Galaţi, 1994.